Activitatile extracurriculare

 

Pentru unii elevi un chin, pentru unii profesori, inca o bataie de cap, pentru unii parinti o cheltuiala in plus. Asa se poate caracteriza pe scurt o activitate extracurriculara ratata, fie ca este vorba de o excursie in afara localitatii, o piesa de teatru, un concert la opera, o vizita la un muzeu, gradina botanica, fabrica etc. Asta se poate intampla atunci cand profesorul nu-si pregateste clasa cu tot bagajul de informatii necesar si nu-si motiveaza elevii sa depuna un efort minim de a se dedica asimilarii de informatii si nu doar distractiei, care se intampla in mod inevitabil la o iesire cu clasa.

Daca pe vremuri anumite activitati extracurriculare erau sinonime cu munca voluntara sau patriotica, astazi ele reprezinta ocazia de a vedea pe viu anumite locuri sau fenomene, care raman in mare masura niste lucruri abstracte daca se invata doar din manual si nu se si ilustreaza cu exemple. Imaginati-va cum putem invata geografia Romaniei, de exemplu, fara a iesi din localitate, fara a vedea muntii, marea, fara a avea posibilitatea de a urmari pe harta un anumit traseu de la un punct A la un punct B, cum am putea intelege concret istoria, arhitectura, religia fara a vizita cateva muzee, palate, castele, bisrici! Sala de clasa este un fel de colivie printre gratiile careia ni se servesc grauntele, pe care le servim sau nu, dupa bunul nostru plac, fara a ne intreba ce sunt acestea, de unde provin s.a.m.d.

Aceste activitati extracurriculare impuse de catre Miniterul Educatiei, pot da sansa atat elevilor cat si profesorilor de a iesi din aceasta colivie si de vedea si simti lucrurile aflate in mediul lor natural. Eu, de exemplu, nu am putut intelege chimia atunci cand am invatat-o in scoala pentru ca in afara unor experimente ocazionale in laborator, fara prea mare relevanta oricum, aceasta disciplina se invata din manual. Chiar daca reuseam sa invat anumite formule si reactii era doar un proces mecanic pentru ca nu reuseam sa vizualizez si sa inteleg rostul acestor formule fara exemple concrete. Sau altfel: un proverb spune ca “omul din greseli invata”, ceea ce inseamna ca nu putem progresa, nu putem acumula cunostinte pana nu ne lovim de concret. Daca altii ne spun ce greseli au facut, se intampla deseori sa facem si noi acelasi lucru, in ciuda povetelor, asta pentru ca nu am simtit pe propria piele pana atunci. Dar se intampla uneori sa nu invatam nimic din greseli, chiar si atunci cand noi am fost autorii lor; probabil pentru ca prima data nu le-am dat importanta. 

Se intampla ca un profesor sa organizeze o vizita colectiva a unui muzeu sa zicem, iar ziua urmatoare jumatate de clasa se intreaba: “Bah, la ce muzeu am fost ieri?”, iar cealalta jumatate raspunde: “Nush frate, erau niste chestii prin vitrina, dar n-am priceput mare lucru.” Cine este responsabil in mare masura pentru acest dialog? Probabil ca profesorul, adica organizatorul. O activitate extracurriculara se pregateste temeinic in clasa, in asa fel incat elevii sa aiba deja o baza de cunostinte teoretice, dar in egala masura sa aiba interesul viu de a vizita, descoperi si intelege ceea ce li se prezinta in timpul activitatilor extracurriculare. O activitate extracurriculara trebuie sa fie din punctul de vedere al profesorului ca o strategie de marketing, pentru ca el este cel responsabil cu “vanzarea” produsului, pe care nu doar trebuie sa-l vanda dar sa si ofere “cumparatorului” instructiunile de folosire corecte si redactate in limba pe care acesta o poate intelege.

Dorinta de a cunoaste a unui om in formare este cat se poate de naturala, iar datoria adultilor, atat parinti cat si profesori, este de a canaliza aceasta dorinta catre lucrurile esentiale care contribuie la dezvoltarea intelectuala a elevilor nostri, iar acesta este un motiv in plus sa exploatam din plin beneficiile oferite de activitatile extracurriculare.

Constiinciosu’

Comenteaza pe forum: click aici