Invatamantul romanesc incotro? Eterna intrebare, noi raspunsuri.
 

Am tot citit articole si statistici pe net sau prin presa despre rezultatele de la BAC 2011 sau despre situatia dezastruasa a invatamantului romanesc. Cam in toate aceste articole am descoperit aceiasi vinovati: in primul rand elevii care nu isi mai dau interesul sa invete, apoi profesorii si chiar camerele de supraveghere care au influentat caliatatea lucrarilor, dovada fiind faptul ca primele trei judete din topul mediilor si promovabilitatii au fost si judetele in care camerele de supraveghere nu au prea existat.

Pe mine nu ma deranjeaza atat de mult aceste rezultate calificate unanim drept dezastruase, cat superficialitatea opiniei publice, care se multumeste sa ignore cauzele si sa isi orienteaza tunurile doar catre efect, lucru pe care il consider extrem de periculos si l-as compara cu atitudinea strutului care isi baga capul in nisip atunci cand se simte in pericol. 

Este perfect adevarat in opinia mea ca odraslele sunt exact asa cum ni le crestem, caci noi le oferim cadrul si reperele dezvoltarii lor. Eu nu cred ca mancarea de la fast food, muzica house, pierce-urile duc la alienare juvenila si ca generatiile actuale sunt in continua scadere in raport cu cerintele invatamantului de azi, IQ etc. Cu siguranta exista si in zilele noastre elevi exceptionali care pot concura cu succes in orice domeniu cu elevi ai scolilor cu traditii din Europa de vest sau Statele Unite, la fel cum exista elevi care abia stiu sa scrie sau inca isi bat capul cu tabla inmultirii.

Ce e de facut? Solutia este foarte simpla, cel putin in teorie. Hai sa identificam intai problema si apoi sa propunem solutiile. Fara a avea pretentia ca sunt primul care are aceasta revelatie, eu cred ca problema este globala, problema tranzitiei inca neincheiate, a mentalitatii invechite fata de cea o oamelior cu care vrem sa ne comparam. Revenim din nou la problema seculara a formelor fara fond si credem ca la un moment dat formele vor crea si fondul. Eu ma indoiesc chiar si de existanta “formelor” la ora actuala si sunt de parere ca fondul se iroseste in absenta formlor.

Ca sa fiu mai clar voi prelua o informatie comparative intre sistemul de functionare a scolilor din afara si, daca mai e nevoie, a scolilor din Romania:

În nici o țară respectabilă din lume, universitățile sau scolile nu se pot limita la fondurile oferite de guverne. Universitățile americane de pilda, au ajutorul direct, permanent și entuziast al miilor de absolveți ajunși, de-a lungul anilor, oameni influenți în societate. Unii sunt avocați, alții medici, alții politicieni sau oameni de afaceri, iar unii sunt oameni de artă sau de știință.

În democrațiile consolidate există o tradiție, pe care nimeni nu o mai pune în discuție, de a oferi sprijin de orice fel școlii care te-a format. Burse, materiale, bani, influență, organizarea de evenimente sau recomandări oferite generos, toate acestea sunt forme acceptabile de a promova școala care te-a adus la poziția pe care o ocupi, ca personalitate, în societate.

La noi, pentru moment, gesturile generoase făcute școlii, liceului sau universității absolvite sunt rare și întâmplătoare. Cei mai mulți dintre noi ne mulțumim să participăm la aniversările de 20, 30, 40 sau 50 de ani de la absolvire, vărsând câteva lacrimi, ascultând citirea catalogului și încheind ziua cu o sindrofie la care se fumează, se deapănă amintiri și se mănâncă sau se danseză.

Problemele de infrastructură sau de comunicație, procesul laborios și scump al învățământului de calitate sunt lăsate pe mâna directorului, a profesorilor, a părinților (care au deja o cheltuială importantă de suportat prin ținerea copiilor la școală) și a guvernului (cel mereu blamat că nu face destul din punct de vedere financiar).

Universitatea Harvard, pe care am vizitat-o prima oară în anul 1999, avea la ora aceea un buget anual cât jumătate din PIB-ul României anului 1999. Dar acești bani nu veneau nicidecum doar de la Guvernul SUA. Ei veneau dintr-un sistem antreprenorial excepțional al universității însăși, din granturi, burse și, mai ales, din donații generoase ale miilor de absolvenți, ajunși oameni de mare influență în viața americană. Acest fenomen, multiplicat la zecile, sutele, miile de universități ale lumii occidentale, permit lăcașurilor de învățământ să fie nu doar performante științific, ci și autonome financiar și prospere (aceste două virtuți există doar împreună).

E cat se poate de adevarata afirmatia ca fara bani nimic nu se misca in ziua de azi, iar invatamantul romanesc are nevoie de acesti bani ca sa se puna pe picioare cu infrastructura, ca sa aiba parte de profesori motivati si din punct de vedere financiar.

Atata vreme cat la noi se inchid scoli, permanent sau temporar (pe timp de iarna pentru ca nu sunt bani pentru plata facturii agentului termic), cat profesorii vin fara chef la ore, iar elevii stau cu ochii pe ceas nerabdatori sa treaca ora pentru ca le punem la dispozitie metode si materiale didactice care au pierdut pasul cu timpurile moderne, nu asteptati sa aveti rezultate, nu ateptati o mai buna promovabilitate, nu asteptati ca elevii nostri sa fie macar la fel de buni ca cei din tarile fruntase.

Solutionistul
Comenteaza pe forum: click aici